o amintire auzită demult...

La mitropolitul Moldovei Irineu Mihălcescu, unul dintre cei mai erudiţi ierarhi care au stat pe acest scaun mitropolitan, înainte de venirea lui Iustinian Marina, viitorul patriarh, au venit o ceată de enoriaşi cu jalba-n proţap ca să le schimbe preotul. Nemulţumirea pârâşilor era că părintele “ăsta”, ţine aceiaşi predică de douăzeci de ani. “Şi despre ce vorbeşte în predică?”, dori să afle ierarhul. “ Nu ştiu, veni răspunsul promt al purtătorului de cuvânt dintre nemulţumiţi, dar de douăzeci de ani repetă aceiaşi predică!”. Mitropolitul zâmbi „a înţelegere” şi le făcu semn ca să se apropie, ca şi cum le-ar fi încredinţat o taină, apoi le şopti: “Spuneţi-i părintelui, că am poruncit eu, să mai ţină predica asta încă douăzeci de ani până o învăţaţi!” Plecând de la palatul mitropolitan, adunarea credincioşilor care voiau să schimbe preotul, nu înţelegea unde greşiseră în tot ce reclamaseră mitropolitului. Sub jurământ puteau proba că spun adevărul. Se priveau unii pe alţii plini de nedumerire, luând drumul îndărăt către casă. Nu le venea să creadă nici în ruptul capului, cât de mare nedreptate le făcuse mitropolitul !