Un prieten mi-a vorbit despre o dimineaţă petrecută la munte unde a ascultat o privighetoare pentru prima oară în viaţa lui.L-am dezamăgit total când i-am spus că privighetorile cântă numai seara. A pus cap la cap această informaţie cu ceea ce-i scăpase hotelierul:Privighetoarea nu era decât o bandă de magnetofon pusă pentru orăşenii care nu auziseră o privighetoare adevărată.
Cântecul îl predispusese la visare şi inspirat de trilul păsării a scris mai multe poezii.Am uitat să vă spun că era un poet pe cale de consacrare. Acum a căzut într-un fel de depresie şi vrea să-şi distrugă "opera" pe care o consideră falsă...ca şi privighetoarea care îl inspirase. Nu mai ştiu cum să-l împac cu el însuşi. Ştiţi cumva?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cam asta-i situaţia omului modern hrănit şi adăpat până la "îmbătare" cu surogate.
RăspundețiȘtergere